Naturaliştii consideră corbul drept una dintre cele mai inventive şi mai adaptabile păsări. Din acest motiv se spune că „viclenia lui este legendară”. Indiferent de situaţiile cu care se confruntă, corbul este capabil să facă faţă încercării de a se adapta condiţiilor existente, în special când este vorba de hrană. Bineînţeles că îl avantajează faptul că nu este pretenţios la mâncare!
Corbul mănâncă aproape tot ce-i cade în gheară: fructe, seminţe, nuci, peşte, stârvuri, animale mici, resturi. Şi nu îşi face prea multe griji în legătură cu locul în care va găsi de mâncare, chiar dacă, în zonele nordice ale ariei lui de răspândire trebuie să sape sub zapadă la temperaturi sub zero grade ca să inspecteze sacii de plastic cu gunoaie.
De asemenea, corbii vor merge zile întregi după vînători şi pescari, înţelegând poate că până la urmă se va găsi ceva de mâncare şi pentru ei. Corvidele, adică membrii familiei ciorilor, sunt hoţi renumiţi, iar corbii nu fac excepţie. Lor le place să fure mâncarea altor păsări sau animale şi au fost văzuţi cum i-au păcălit pe câini.
Când sunt pereche, corbii acţionează pe rand: unul ii distrage atenţia câinelui, în timp ce celălalt se năpusteşte ca să-i ia mâncarea. Unele obiecte de artă intuită înfăţişează un corb şmecher care îi fură un peşte unui pescar ce pescuieşte la copcă.
Între corbi şi lupi există o relaţie specială, corbii ţinându-se, de obicei, după haitele de lupi. Ei cinează din prada lupilor, însă şi de data aceasta se pare că le place să se ţină de şotii. L. David Mech, biolog care studiază comportamentul lupilor, declară că a văzut corbi jucându-le feste lupilor. El povesteşte despre un corb care s-a îndreptat cu paşi legănaţi spre un lup ce se odihnea.
Corbul l-a ciupit de coadă şi apoi a sărit într-o parte când lupul s-a repezit să-l muşte. Când lupul mergea tiptil spre corb, pasărea îl lăsa să se apropie până la 30 de centimetri, după care zbura. Apoi aterizează la caţiva metri în spatele lupului şi repetă figura. O altă relatare vorbeşte despre un corb care se juca de-a prinselea cu puii de lup. Când puii se săturau de joacă, corbul se aşeza şi croncănea până când aceştia începeau din nou să se joace.
Revista Canadian Geographic face referire la o emisiune radiofonică transmisă din Yellowknife, Teritoriile de Nord-Vest, în care se vorbea despre nişte corbi ce stăteau cocoţaţi pe acoperişurile metalice înclinate ale clădirilor comerciale, aşteptând parcă să treacă pe dedesubt pietoni care nu bănuiau nimic, ca să poată împinge peste ei zăpadă adunată care aluneca.
Nu este de mirare că populaţia haida de pe tărâmul vestic al Canadei i-a pus corbului numele „Escrocul”!Aceste informatii au fost luate de pe site-ul http://curiozitati.net/fauna/corbul/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu