miercuri, 23 iunie 2010

Soriceii



In general nu ma inteleg cu soriceii , defapt ce persoana se intelege cu ei ? Nu stiu daca trebuie sa ma simt vinovata pentru acest dezacord dintrenoi , adica dintre mine si rozatoare . Oricat a incercat Disney sa-l gingaseasca, oricat l-ar favoriza rolul din Ratatouille sau alte distributii celebre, oricat de sacralizat este in alte lumi, eu pe soarece nu pot sa-l inghit.


Si cum as putea cand nu face decat sa produca paguba toata ziua?! Cand invadeaza pur si simplu orice spatiu cat de cat ospitalier, cand se inmulteste cu viteza luminii si cand duce ciuma, tifosul si alte rele de colo pana colo...Nici macar nu e atat de dragut pe cat ar parea...Mai mult, imagineaza-ti un soricel la dimensiunile unui ...elefant, brrr!
Si ce ar fi cu toate astea?! Pai , este.


Pentru ca nu stiu inca daca fac rau punandu-le capcane. Noi crestem porumbei si, ca in cantecul acela din copilarie "taranul e pe camp...", porumbeii mananca porumb, porumbul le place soarecilor, soarecii mie nu-mi plac si atunci pun capcane ca sa inchei povestea asta nazdravana.


Si atunci...cum ramane cu "cine a creat soarecii pe camp"? Nici eu nu mai stiu, daca s-ar lasa macar un pic educati...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu