Evreu (învechit: israelit) este un termen care denumeşte, în limba română, adepţii religiei iudaice sau mozaice şi apartenenţii la populația de bază a Israelului.
Potrivit mitologiei evreieşti, din punct de vedere etnic, evreii sunt descedenţi neamului care îi are printre strămoşi pe patriarhul biblic Iacob, numit şi Israel, fiul lui Isac, dar şi fiii altor popoare care s-au convertit la iudaism şi s-au alipit de poporul evreu.
Etnia evreiască îi include astăzi atât pe „evreii practicanţi”, cei care respectă legile biblice şi rabinice, cunoscute ca miţvot, cât şi pe evreii nepracticanţi sau practicanţi în parte ai cultului, pe evreii agnostici şi atei, dar care se consideră evrei în sensul cultural sau naţional, fiind numiţi „evrei laici”.
Cuvântul evreu (există în limba română şi varianta azi arhaică „ovrei") provine din limba ebraică. Cuvântul ebraic עברי (ivrí) este înrudit cu verbul עבר „a trece”[1]. Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber (ebr.'Ever), un strămoş al lui Avraam (Abraham, ebr.Avraham), urmaş al lui Sem(ebr.Şem) sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo (ever) de rîu (Iordan sau poate Eufrat).
Denumirea veche Israelit(în varianta de pronunţare slavă şi germană -„izraelit”) provine din etnonimul ebraic, בני ישראל, „fiii lui Israel”,unde Israel are semnificaţia de " a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu”.
Variantele etnonimice româneşti vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- şi sufixate cu -ov (jidov)şi -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulţumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) ( יְהוּדִי ,iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înşişi în ebraică).(Variantele din urmă „jidov”, şi mai ales „jidan” au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română).
Nume asemănătoare, dar fără conotaţie peiorativă , s-au păstrat în numeroase limbi - polonă (Żyd), maghiară (zsidó), germană (Jude), engleză (Jew), franceză (Juif sau juif), spaniolă (judio), ladino (djudio), arabă (yahud) sau idiş (Id sau Yid). Varianta iudeu (astăzi preponderentă în limbaj liturgic creştin şi în textele despre evreii antici) are aceeaşi origine, dar a intrat în limba română prin intermediul latinei şi elinei.Aceste informatii au fost luate de pe site-ul
http://ro.wikipedia.org/wiki/Evrei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu